Produsele naturiste
Calivita sunt deosebit de utile în terapile naturiste datorita
compozitiei acestora, produsele naturiste calivita fiind obținute din
ingrediente naturale din zone ecologice și procesate astfel încât să iși
păstreze nealterate proprietațile terapeutice.
Cu toţii stim că fumatul este dăunător sănătăţii, de aceea
este recomandat să renunţaţi la acest viciu. Dacă însă nu doriţi să faceţi
acest „sacrificiu” atunci va trebui să reduceţi efectele nocive ale fumatului.
Fumatul unei ţigări generează radicali liberi în organism şi compuşi aromatici
policiclici (de exemplu benzipirenul), care au o acţiune cancerigenă, iar
monoxidul de carbon (o adevărată otravă pentru sânge şi ţesuturi) şi cadmiu
(nefrotoxic) sunt inhalate de către organism alterând starea de sănătate a
organismului.
Ardei roşu,
Capsicum, este o plantă din familia Solanaceae, nativă din America, utilizat ca
şi legumă, condiment. Exista o mare varietate de specii, denumite ardei iute,
roşu sau gras. Denumirea derivă din cuvântul grecesc „kapto” însemnând „să
muşte” sau „să înghită”, şi din dialectul mexican Nahuatl pentru ardeiul iute
„chilli” sau „xilli” cultivat de foarte multă vreme, cu 3000 ani îH. Ardeiul
iute pe lângă proprietăţile sale gastronomice, fiind regăsit în bucătăria
multor popoare, are şi proprietăţi terapeutice, fiind un stimulent al
circulaţiei sanguine şi analgezic , un stimulent al sistemului respirator, în
special datorita conţinutului său în capsaicină (metyl vanilly nonenamide)o
substanţă lipofilă cu gust înţepător şi conform unor cercetări are şi efecte
anticancerigene inducând apoptoza în special împreună cu CoQ10.
În ultimi ani extractul de capsaicină este folosit în producerea unui spray
foarte folosit de forţele de poliţie ca un mijloc neletal de imobilizare a unor
persoane spray cunoscut sub numele de spray cu piper.
Capsaicina este utilizată în unguente pentru combaterea durerilor minore ale
muşchilor şi articulaţiilor, artrită, nevralgii cauzate de zona zoster, dureri
de spate, entorse, fiind folosită şi în tratamentul psoriazisului.
Acidul elagic
este un polifenol antioxidant găsit în numeroase fructe şi legume, ca mure,
zmeură, căpşuni, afine, nuci, nuci pecan, rodii, struguri şi alte plante
alimentare. Plantele produc acid elagic şi îl transformă într-o formă de tanin,
cunoscut sub numele de ellagitannins, care este apoi hihrolizat de apă când
plantele sunt consumate, regenerând acidul elagic.
Acidul elagic are o acţiune antioxidantă şi antiproliferativă, utilă în
inhibarea unor substanţe cancerigene, inclusiv nitrozamine şi hidrocarburi
policiclice aromatice, fiind util şi în reducerea tensiunii arteriale.
Vitamina C
este un nutrient esenţial vieţii, solubil în apă, implicat în producţia de
glucocorticosteroizi şi de anumiţi neurotransmiţători (substanţe care permit
transmisia influxului nervos), în metabolismul glucozei, al colagenului, al
acidului folic şi al anumitor aminoacizi, în neutralizarea radicalilor liberi şi
a nitrozaminelor, în reacţii imunologice, care facilitează absorbţia fierului
la nivelul tubului digestiv.
La fel ca majoritatea vitaminelor, vitamina C se descompune uşor şi este
sensibilă la lumină, caldură şi vapori de apă , condiţii de care trebuie ţinut
seama la depozitarea acesteia.
Necesarul de vitamina C creste în stările febrile, al consumului de steroizi,
analgezice, aspirina sau cantităţi exagerate de alcool, precum şi la femeile
care utilizează anticonceptionale
Din 1928 până în 1933, echipa de cercetători maghiară compusă din Joseph L.
Svirbely şi Albert Szent-Györgyi şi, independent, americanul Charles Glen King,
au izolat pentru prima dată vitamina C şi au arătat că este acid ascorbic.
Un alt laureat al Premiului Nobel, Linus Pauling a considerat că vitamina C se
poate administra profilactic şi terapeutic în numeroase boli , de la banalul
guturai până la cancer.
Majoritatea speciilor de animale şi plante îşi sintetizează singure vitamina C,
prin urmare, nu este o vitamină pentru ele. Sinteza vitaminei C este obţinută
printr-o secvenţă de paşi, bazaţi pe enzime, care convertesc glucoza în acid
ascorbic. Acest lucru are loc fie în rinichi, la reptile şi pasări, sau în
ficat, la mamifere şi păsări ciripitoare (Passeriformes). Ultima enzimă din proces,
l-gulonolactonă oxidază, nu poate fi fabricată de organismele umane deoarece
gena care aparţine enzimei nu funcţionează.
Mutaţiile nu sunt însă letale, deoarce acidul ascorbic se
regăseşte din abundenţă în sursele alimentare. Vitamina C se găseşte atât în
zarzavaturi,(tomate, cartofi, broccoli, varză de Bruxelles, conopidă, spanac),
cât şi în citrice, (lămâie verde, lămâie, portocală, grepfrut), dar şialte
fructe, papaya, coacăze, căpşuni, pepene galben şi kiwi, sursa naturală
principală constituind-o însă măceşele în care se găseşte împreuna cu aşa
numitele flavonoide care sporesc efectele acidului ascorbic.
Vitamina E,
antioxidant puternic, este un aliat important în lupta organismului împotriva
radicalilor liberi şi a efectelor poluării mediului înconjurător.
Vitamina E este solubilă în grăsimi, este depozitată în ficat, în ţesutul
adipos, inimă, muşchi, testicule, uter, sânge, în glandele pituitară şi
suprarenale.
Vitamina E este formată din opt compuşi numiţi tocoferoli -alfa, beta, gamma,
delta, epsilon, zeta, eta şi theta. Dintre aceştia cel mai activ şi cel mai
eficace este alfa-tocoferolul.
Vitamina E (tocoferolul) care aparţine grupului vitaminelor liposolubile, are
numeroase efecte fiziologice benefice. Protejază acizii graşi polinesaturaţi
împotriva radicalilor liberi,oxidarii, ajutând astfel la menţinerea
funcţionarii normale a celulelor, a vitaminei A, seleniului, a doi aminoacizi
cu sulf, şi a unor componenţi ai vitaminei C. O singură moleculă de vitamina E
reuşeşte să protejeze 200 molecule de acizi graşi.
Are de asemenea un rol deosebit de important în metabolismul proteinelor,
glucidelor, lipidelor, calciului şi fosforului, precum şi în echilibrul
hidroelectric. Este de mare ajutor în recuperarea organismului în perioada de
covalescenţă, prin accelerarea regenerării celulelor. Are acţiune pozitivă
asupra sistemului nervos şi funcţiilor sexuale, participând – împreună cu
glanda pituitară – la reglarea nivelului de hormoni sexuali.
Este indicată sportivilor pentru că participă la dezvoltareamusculară normală,
îmbunătăţeşte performanţa şi întârzie epuizarea musculară.
Întăreşte acţiunea altor vitamine (vitaminele K şi A) şi oligoelemente
(seleniul).
Zincul este
unul dintre cele mai importante oligoelemente, găsindu-se în fiecare celulă a
organismului, dar acesta nu dispune de un depozit important de zinc care să
poată fi utilizat în caz de deficienţă. Avem aşadar nevoie de un produs modern,
natural, care să ne ajute atunci când este nevoie.
În organism zincul se gaseşte într-o cantitate mică de, 2-3 grame, care este
folosită de organism şi trebuie completată prin aportul zilnic prin alimentaţie
sau suplimente nutritive cu conţinut de zinc.
Zincul acţionează în organism ca un veritabil „ agent de circulaţie”.
Controlează şi reglează procesele metabolice, activitatea enzimelor şi menţine
integritatea celulelor. Intră în componenţa a mai mult de 70 de enzimele de
importanţă vitală care catalizează numeroase reacţii biochimice, de la cele
care contribuie la dezvoltarea celulelor până la cele care duc la sinteza
testosteronului (hormon sexual). Este constituentul esenţial al enzimelor care
protejază organismul împotriva efectelor adverse ale radicalilor liberi.
Fiecare celulă a organismului uman conţine zinc, dar distribuţia acestuia în diferite
organe nu este uniformă. În inimă, plămâni şi muşchi, zincul se află în
concentraţii relativ constante, dar în sânge, testicule sau păr depinde de
concentraţia de zinc din alimentaţie.
Este indispensabil în biosinteza proteinelor şi implicit a acizilor nucleici
(ADN şi ARN). Este un constituent al insulinei (fiind responsabil de structura
spatială a acesteia), hormonul responsabil cu metabolismul glucidelor, prin
urmare un element important al acestui metabolism. Zincul participă la
funcţionarea normală a organelor reproducatoare, prostată funcţionează normal
doar în prezenţa unei cantităţi corespunzătoare de zinc, astfel că aportul de
zinc ajută la ameliorarea unor boli ale prostatei şi poate fi eficient şi în
tratamentul sterilităţii, este necesar pentru producerea testosteronului care
intensifică anabolismul proteinelor favorizând dezvoltarea musculaturii.
Aportul suplimentelor alimentare cu zinc şi mangan are efecte benefice pentru
persoanele în vârstă. Zincul are rol şi în desfăşurarea normală a funcţiilor
cerebrale şi poate fi utilizat ca adjuvant în tratamentul unor boli psihice
(schizofrenie), accelereazăvindecarea rănilor şi reduce în mod substanţial
depunerile de colesterol, are efecte pozitive în cazul scaderii sensibilităţii
gustative, ajută la dispariţia petelor albe ale unghiilor. Este necesar pentru
diviziunea celulară, deoarece celulele sistemului imunitar se multiplică la o
rată foarte ridicată sprijinind funcţionarea normală a acestui sistem.
Datorită poluării atmosferei marilor oraşe, dar şi a altor localităţi cu trafic
auto intens, sau fumului de tigară, plumbul şi cadmiu elemente cu efecte
nocive, sunt reţinute în organism în lipsa zincului, astfel căaportul de zinc
prin suplimentele alimentare reduce fixarea acestor elemente toxice în
organism.
Sursele naturale de zinc sunt carnea (vită, miel, porc, etc.) în alimente de
origine marină (peşti, raci, etc.) şi în ouă, germeni de grâu, drojdia de bere,
semintele de dovleac, laptele degresat şi muştarul.
Zincul actionează cel mai eficient în asociere cu vitamina A, calciu şi fosfor.
Necesarul zilnic de zinc este de 15 mg dar poate fi mai mare în cazul
alcoolicilor sau a diabeticilor, doza maximă fără efecte toxice este de 150 mg
zilnic.
Seleniul este un
oligoelement cu un efect antioxidant puternic care protejază organismul
împotriva radicalilor liberi, care are un rol important şi în funcţionarea
sănătoasă a sistemului imunitar.
Seleniul a fost descoperit de Jons Berzelius în 1817, iar denumirea sa derivă
de la cuvântul grecesc selene, care face referire la culoarea sa alb pal. Multă
vreme a fost considerat un compus toxic dar cercetările stiinţifice din
ultimele decenii au demonstrat că este un element indispensabil pentru
nutriţie, care optimizează sănătatea organismului.
Seleniul joacă un rol important în menţinerea sănătătii. Face parte din enzima
antioxidantă glutation peroxidaza şi astfel protejază celulele şi ţesuturile
împotriva efectelor nocive aleradicalilor liberi. Asigură funcţionarea
sănătoasă a sistemului imunitar, fiind necesar pentru producerea de hormoni
tiroidieni, care contin iod. Persoanele care au regimuri unilaterale (de
exemplu vegetarienii) consumă, de obicei, o cantitate redusă de seleniu, prin
urmare suplimentarea este necesară.
Este impotrant de ştiut că seleniu şi vitamina E acţionează sinergic,
amplificându-şi reciproc efectul.
Seleniul încetineşte îmbătrânirea ţesuturilor, neutralizează efectul unor
substante cancerigene, protejând astfel organismul de bolile maligne. Este
foarte util pentru menţinerea funcţiei de secreţie a pancreasului şi pentru
menţinerea elasticităţii ţesuturilor.
Utilizarea seleniului se recomandă femeilor în perioada de menopauză, deoarece
ameliorează bufeurile (valurile de caldură) şi starea de indispoziţie generală,
iar bărbaţii au nevoie de seleniu în cantitati mai mari, deoarece aproape
jumătate din întreaga cantitate de seleniu din organismse concentrează în
testicule şi canalele seminale pierzându-se cantităţi considerabile de seleniu
în timpul ejaculării.
Coenzima Q10
este o substanţă prezentă în toate celulule organismului şi este indispensabilă
desfăşurăriii normale a proceselor biologice şi biochimice, datorită rolului
major deţinut în transportul energiei necesare celulelor.
Coenzima Q10 a fost descoperită în 1957 de Frederick Crane de la Enzime
Research Center din cadrul Universităţii Wisconsin, prin izolarea acesteia din
inimă de bou, iar patru ani mai târziu Peter D. Mitchell a explicat mecanismul
prin care coenzima Q10 produce energie la nivel celular şi în 1978 a câştigat
Premiul Nobel pentru această descoperire.
Coenzima Q10 (ubichinona, ubidecarenone, CoQ10) este o 1,4-benzoquinonă
(para-chinonă) în denumire Q se referă la grupul chimic chinonă iar 10 se
referă la numărul de subunităţi chimice isoprenyl.Această substanţă, solubilă
în uleiuri este prezentă în celele mai multe celule eucariote, în special în
mitocondrii, acele centrale minuscule ale celulelor umane, unde se sintetizează
moleculele de acid adenozintrifosforic, combustibilul cu cea mai mare
încăcătură de energie produs de organismul uman.Este o componentă a lanţului de
transport de electroni şi participă la respiraţia celulară aerobă, generatoare
de ATP (Adenozin-5-Trifosfat), molecula nucleotid multifuncţională implicată în
transferul intracelular de energie, pentru metabolismul celular. 95% din
necesarul de energie al organismului este generat în acest fel. De aceea cea
mai mare nevoie de coenzima Q10 o au organele cu consum mare de energie cum
sunt inima, ficatul şi rinichi.
Carenţa sa determină dereglări în procesele de oxidoreducere ce se desfăşoară
la nivel celular şi cauzează astfel tulburări dintre cele mai diverse în
funcţionarea organismului. Scăderea cu doar 25% faţă de normal al cantităţii de
CoQ10 duce la apariţia semnelor de insuficienţă cardiacă, hipertensiune, şi
alte numeroase boli.
Coenzima Q10 este sintetizată în organism în cantitatea necesară pentru
funcţionarea normală a celulelor până la vârsta de 30 de ani. După această
vârstă scade cantitatea de CoQ10 din organism, împunându-se suplimentarea
acesteia din alimente şi din utilizarea suplimentelor alimentare.
Coenzima Q10 este o substanţă asemănătoare vitaminelor, în special vitamina E,
însă efectul antioxidant este mult mai puternic.
Există 10 tipuri obişnuite de CoQ dar dintre ele numai CoQ10 face parte din
structura celulelor umane. Alimentele cele mai bogate în această substanţă
sunt: somonul, macroul, sardelele, inima şi ficatul de bovine, spanac,
broccoli, ouă, alune. Dar în cursul prelucrării termice, prin gătire, CoQ10
desi rezistă până la 100-115 grade Celsius, devine inactivă
Tratarea hipertensiunii arteriale cu medicamente hipotensoare tradiţionale
(beta blocante) aduce şi multiple efecte secundare nedorite ce împiedică
funcţionarea enzimelor activate de CoQ10. Soluţia în acest caz poate fi doar
administrarea concomitentă cu beta blocantele şi a CoQ10 pentru a contracara
lipsa coenzimei Q10 din organism şi apariţia unor efecte adverse nedorite
precum: oboseala, apatia, scăderea contractilităţii miocardului. Pe bună
dreptate se spune că această coenzimă Q10 este hrana muşchiului inimii. În
Japonia CoQ10 este folosită atâtîn tratamentul bolilor cardiovasculare cât şi
pentru fortificarea sistemului imunitar, chiar şi pentru vindecarea ulcerului duodenal.
CoQ10 a dovedit proprietăţi terapeutice şi afecţiunile aparatului respirator,
în astmul bronşic şi în diverse alergii, iar în psihiatrie în tratamentul
schizofreniei şi al bolii Alzheimer, în încetinirea procesului de îmbătrânire,
combaterea obezităţii şi a infecţiilor cu Candida albicans, în tratamentul
sclerozei multiple, al diabetului şi al unor afecţiuni dentare.
Ceaiul verde
este facut din frunzele plantei Camellia sinensis care au suferit un minim de
oxidare în timpul prelucrarii, după ce sunt trecute prin abur sunt uscate şi
sfărâmate astfel încât se împiedică procesul de fermentare. Ceaiul verde
provine din China dar a fost cultivat şi în alte părţi din Asia, din Japonia şi
Coreea de sud şi până în Orientul Mijlociu, astfel încât diferitele soiuri pot
diferi în mod substanţial în funcţie de condiţiile de creştere. În China sunt o
multitudine de soiuri de ceai verde în funţie de regiunea în care este
cultivat.
Cercetările stiinţifice au arătat ca ceaiul verde are efecte in prevenirea
bolilor de inimă, ajută la pierderea în greutate datorită conţinutului bogat în
polifenoli şi cafeină, producând termogeneza şi stimulând arderea grăsimilor,
creşte rata de oxidare a acestora.
Ceaiul verde conţine polifenoli, în special catechine, carotenoide, tocoferoli,
acid ascorbic (vitamina C), minerale (crom, mangan, seleniu, zinc), şi anumiţi
compuşi fitochimici. Efectul antioxidant este mai mare decât cel al ceaiului
negru.
Ceaiul verde are acţiune antiinflamatoare,antiseptică, şi antivirală, ajută la
prevenirea cancerului, bolilor cardivasculare, mai ales infarctul miocardic,
artritei reumatoide, a afecţiunilor cavităţii bucale, contribuie la intarirea
sistemului imunitar, stimulează activitatea cerebrală
Toate aceste ingrediente ale produsului naturist
Smokerade al firmei
Calivita International atent
selecţionate din surse ecologice acţionează ca o barieră antioxidantă împotriva
radicalilor liberi, şi a altor substanţe cancerigene fiind de un real folos
fumătorilor activi dar şi celor pasivi, precum şi persoanelor care lucrează în
mediu poluat, cu fum, sau alte surse poluante pentru aerul înconjurător, ideal
pentru terapiile naturiste.