Zi de zi suntem expuşi efectelor nocive ale radicalilor
liberi, la nivel celular, efecte intensificate şi de efectele poluării mediului
înconjurător, smogul, fumul de ţigară, razele UV, consumul unor alimente
nesănătoase.Produsul naturist Smokerade combină proprietăţile antioxidante ale constituenţilor săi astfel încât este foarte util fumătorilor, atât activi cât şi pasivi pentru combaterea efectelor nocive ale fumatului care se adaugă celorlalte surse de poluare.
Calivita International s-a gândit la nevoile noastre de a suplimenta aportul de vitamine, minerale si oligoelemente astfel ca noi sa putem corecta deficitul acestora datorat fumatului și poluării și să asiguram organismului tot ce are nevoie să functioneze corect, printr-un produs modern obţinut din ingrediente naturale, de o calitate deosebită, Smokerade.
Produsele naturiste
Calivita sunt deosebit de utile în terapile naturiste datorita
compozitiei acestora, produsele naturiste calivita fiind obținute din
ingrediente naturale din zone ecologice și procesate astfel încât să iși
păstreze nealterate proprietațile terapeutice.
Cu toţii stim că fumatul este dăunător sănătăţii, de aceea este recomandat să renunţaţi la acest viciu. Dacă însă nu doriţi să faceţi acest „sacrificiu” atunci va trebui să reduceţi efectele nocive ale fumatului. Fumatul unei ţigări generează radicali liberi în organism şi compuşi aromatici policiclici (de exemplu benzipirenul), care au o acţiune cancerigenă, iar monoxidul de carbon (o adevărată otravă pentru sânge şi ţesuturi) şi cadmiu (nefrotoxic) sunt inhalate de către organism alterând starea de sănătate a organismului.
Ardei roşu, Capsicum, este o plantă din familia Solanaceae, nativă din America, utilizat ca şi legumă, condiment. Exista o mare varietate de specii, denumite ardei iute, roşu sau gras. Denumirea derivă din cuvântul grecesc „kapto” însemnând „să muşte” sau „să înghită”, şi din dialectul mexican Nahuatl pentru ardeiul iute „chilli” sau „xilli” cultivat de foarte multă vreme, cu 3000 ani îH. Ardeiul iute pe lângă proprietăţile sale gastronomice, fiind regăsit în bucătăria multor popoare, are şi proprietăţi terapeutice, fiind un stimulent al circulaţiei sanguine şi analgezic , un stimulent al sistemului respirator, în special datorita conţinutului său în capsaicină (metyl vanilly nonenamide)o substanţă lipofilă cu gust înţepător şi conform unor cercetări are şi efecte anticancerigene inducând apoptoza în special împreună cu CoQ10.
În ultimi ani extractul de capsaicină este folosit în producerea unui spray foarte folosit de forţele de poliţie ca un mijloc neletal de imobilizare a unor persoane spray cunoscut sub numele de spray cu piper.
Capsaicina este utilizată în unguente pentru combaterea durerilor minore ale muşchilor şi articulaţiilor, artrită, nevralgii cauzate de zona zoster, dureri de spate, entorse, fiind folosită şi în tratamentul psoriazisului.
Acidul elagic este un polifenol antioxidant găsit în numeroase fructe şi legume, ca mure, zmeură, căpşuni, afine, nuci, nuci pecan, rodii, struguri şi alte plante alimentare. Plantele produc acid elagic şi îl transformă într-o formă de tanin, cunoscut sub numele de ellagitannins, care este apoi hihrolizat de apă când plantele sunt consumate, regenerând acidul elagic.
Acidul elagic are o acţiune antioxidantă şi antiproliferativă, utilă în inhibarea unor substanţe cancerigene, inclusiv nitrozamine şi hidrocarburi policiclice aromatice, fiind util şi în reducerea tensiunii arteriale.
Vitamina C este un nutrient esenţial vieţii, solubil în apă, implicat în producţia de glucocorticosteroizi şi de anumiţi neurotransmiţători (substanţe care permit transmisia influxului nervos), în metabolismul glucozei, al colagenului, al acidului folic şi al anumitor aminoacizi, în neutralizarea radicalilor liberi şi a nitrozaminelor, în reacţii imunologice, care facilitează absorbţia fierului la nivelul tubului digestiv.
La fel ca majoritatea vitaminelor, vitamina C se descompune uşor şi este sensibilă la lumină, caldură şi vapori de apă , condiţii de care trebuie ţinut seama la depozitarea acesteia.
Necesarul de vitamina C creste în stările febrile, al consumului de steroizi, analgezice, aspirina sau cantităţi exagerate de alcool, precum şi la femeile care utilizează anticonceptionale
Din 1928 până în 1933, echipa de cercetători maghiară compusă din Joseph L. Svirbely şi Albert Szent-Györgyi şi, independent, americanul Charles Glen King, au izolat pentru prima dată vitamina C şi au arătat că este acid ascorbic.
Un alt laureat al Premiului Nobel, Linus Pauling a considerat că vitamina C se poate administra profilactic şi terapeutic în numeroase boli , de la banalul guturai până la cancer.
Majoritatea speciilor de animale şi plante îşi sintetizează singure vitamina C, prin urmare, nu este o vitamină pentru ele. Sinteza vitaminei C este obţinută printr-o secvenţă de paşi, bazaţi pe enzime, care convertesc glucoza în acid ascorbic. Acest lucru are loc fie în rinichi, la reptile şi pasări, sau în ficat, la mamifere şi păsări ciripitoare (Passeriformes). Ultima enzimă din proces, l-gulonolactonă oxidază, nu poate fi fabricată de organismele umane deoarece gena care aparţine enzimei nu funcţionează.
Mutaţiile nu sunt însă letale, deoarce acidul ascorbic se regăseşte din abundenţă în sursele alimentare. Vitamina C se găseşte atât în zarzavaturi,(tomate, cartofi, broccoli, varză de Bruxelles, conopidă, spanac), cât şi în citrice, (lămâie verde, lămâie, portocală, grepfrut), dar şialte fructe, papaya, coacăze, căpşuni, pepene galben şi kiwi, sursa naturală principală constituind-o însă măceşele în care se găseşte împreuna cu aşa numitele flavonoide care sporesc efectele acidului ascorbic.
Vitamina E, antioxidant puternic, este un aliat important în lupta organismului împotriva radicalilor liberi şi a efectelor poluării mediului înconjurător.
Vitamina E este solubilă în grăsimi, este depozitată în ficat, în ţesutul adipos, inimă, muşchi, testicule, uter, sânge, în glandele pituitară şi suprarenale.
Vitamina E este formată din opt compuşi numiţi tocoferoli -alfa, beta, gamma, delta, epsilon, zeta, eta şi theta. Dintre aceştia cel mai activ şi cel mai eficace este alfa-tocoferolul.
Vitamina E (tocoferolul) care aparţine grupului vitaminelor liposolubile, are numeroase efecte fiziologice benefice. Protejază acizii graşi polinesaturaţi împotriva radicalilor liberi,oxidarii, ajutând astfel la menţinerea funcţionarii normale a celulelor, a vitaminei A, seleniului, a doi aminoacizi cu sulf, şi a unor componenţi ai vitaminei C. O singură moleculă de vitamina E reuşeşte să protejeze 200 molecule de acizi graşi.
Are de asemenea un rol deosebit de important în metabolismul proteinelor, glucidelor, lipidelor, calciului şi fosforului, precum şi în echilibrul hidroelectric. Este de mare ajutor în recuperarea organismului în perioada de covalescenţă, prin accelerarea regenerării celulelor. Are acţiune pozitivă asupra sistemului nervos şi funcţiilor sexuale, participând – împreună cu glanda pituitară – la reglarea nivelului de hormoni sexuali.
Este indicată sportivilor pentru că participă la dezvoltareamusculară normală, îmbunătăţeşte performanţa şi întârzie epuizarea musculară.
Întăreşte acţiunea altor vitamine (vitaminele K şi A) şi oligoelemente (seleniul).
Zincul este unul dintre cele mai importante oligoelemente, găsindu-se în fiecare celulă a organismului, dar acesta nu dispune de un depozit important de zinc care să poată fi utilizat în caz de deficienţă. Avem aşadar nevoie de un produs modern, natural, care să ne ajute atunci când este nevoie.
În organism zincul se gaseşte într-o cantitate mică de, 2-3 grame, care este folosită de organism şi trebuie completată prin aportul zilnic prin alimentaţie sau suplimente nutritive cu conţinut de zinc.
Zincul acţionează în organism ca un veritabil „ agent de circulaţie”. Controlează şi reglează procesele metabolice, activitatea enzimelor şi menţine integritatea celulelor. Intră în componenţa a mai mult de 70 de enzimele de importanţă vitală care catalizează numeroase reacţii biochimice, de la cele care contribuie la dezvoltarea celulelor până la cele care duc la sinteza testosteronului (hormon sexual). Este constituentul esenţial al enzimelor care protejază organismul împotriva efectelor adverse ale radicalilor liberi.
Fiecare celulă a organismului uman conţine zinc, dar distribuţia acestuia în diferite organe nu este uniformă. În inimă, plămâni şi muşchi, zincul se află în concentraţii relativ constante, dar în sânge, testicule sau păr depinde de concentraţia de zinc din alimentaţie.
Este indispensabil în biosinteza proteinelor şi implicit a acizilor nucleici (ADN şi ARN). Este un constituent al insulinei (fiind responsabil de structura spatială a acesteia), hormonul responsabil cu metabolismul glucidelor, prin urmare un element important al acestui metabolism. Zincul participă la funcţionarea normală a organelor reproducatoare, prostată funcţionează normal doar în prezenţa unei cantităţi corespunzătoare de zinc, astfel că aportul de zinc ajută la ameliorarea unor boli ale prostatei şi poate fi eficient şi în tratamentul sterilităţii, este necesar pentru producerea testosteronului care intensifică anabolismul proteinelor favorizând dezvoltarea musculaturii.
Aportul suplimentelor alimentare cu zinc şi mangan are efecte benefice pentru persoanele în vârstă. Zincul are rol şi în desfăşurarea normală a funcţiilor cerebrale şi poate fi utilizat ca adjuvant în tratamentul unor boli psihice (schizofrenie), accelereazăvindecarea rănilor şi reduce în mod substanţial depunerile de colesterol, are efecte pozitive în cazul scaderii sensibilităţii gustative, ajută la dispariţia petelor albe ale unghiilor. Este necesar pentru diviziunea celulară, deoarece celulele sistemului imunitar se multiplică la o rată foarte ridicată sprijinind funcţionarea normală a acestui sistem.
Datorită poluării atmosferei marilor oraşe, dar şi a altor localităţi cu trafic auto intens, sau fumului de tigară, plumbul şi cadmiu elemente cu efecte nocive, sunt reţinute în organism în lipsa zincului, astfel căaportul de zinc prin suplimentele alimentare reduce fixarea acestor elemente toxice în organism.
Sursele naturale de zinc sunt carnea (vită, miel, porc, etc.) în alimente de origine marină (peşti, raci, etc.) şi în ouă, germeni de grâu, drojdia de bere, semintele de dovleac, laptele degresat şi muştarul.
Zincul actionează cel mai eficient în asociere cu vitamina A, calciu şi fosfor. Necesarul zilnic de zinc este de 15 mg dar poate fi mai mare în cazul alcoolicilor sau a diabeticilor, doza maximă fără efecte toxice este de 150 mg zilnic.
Seleniul este un oligoelement cu un efect antioxidant puternic care protejază organismul împotriva radicalilor liberi, care are un rol important şi în funcţionarea sănătoasă a sistemului imunitar.
Seleniul a fost descoperit de Jons Berzelius în 1817, iar denumirea sa derivă de la cuvântul grecesc selene, care face referire la culoarea sa alb pal. Multă vreme a fost considerat un compus toxic dar cercetările stiinţifice din ultimele decenii au demonstrat că este un element indispensabil pentru nutriţie, care optimizează sănătatea organismului.
Seleniul joacă un rol important în menţinerea sănătătii. Face parte din enzima antioxidantă glutation peroxidaza şi astfel protejază celulele şi ţesuturile împotriva efectelor nocive aleradicalilor liberi. Asigură funcţionarea sănătoasă a sistemului imunitar, fiind necesar pentru producerea de hormoni tiroidieni, care contin iod. Persoanele care au regimuri unilaterale (de exemplu vegetarienii) consumă, de obicei, o cantitate redusă de seleniu, prin urmare suplimentarea este necesară.
Este impotrant de ştiut că seleniu şi vitamina E acţionează sinergic, amplificându-şi reciproc efectul.
Seleniul încetineşte îmbătrânirea ţesuturilor, neutralizează efectul unor substante cancerigene, protejând astfel organismul de bolile maligne. Este foarte util pentru menţinerea funcţiei de secreţie a pancreasului şi pentru menţinerea elasticităţii ţesuturilor.
Utilizarea seleniului se recomandă femeilor în perioada de menopauză, deoarece ameliorează bufeurile (valurile de caldură) şi starea de indispoziţie generală, iar bărbaţii au nevoie de seleniu în cantitati mai mari, deoarece aproape jumătate din întreaga cantitate de seleniu din organismse concentrează în testicule şi canalele seminale pierzându-se cantităţi considerabile de seleniu în timpul ejaculării.
Coenzima Q10 este o substanţă prezentă în toate celulule organismului şi este indispensabilă desfăşurăriii normale a proceselor biologice şi biochimice, datorită rolului major deţinut în transportul energiei necesare celulelor.
Coenzima Q10 a fost descoperită în 1957 de Frederick Crane de la Enzime Research Center din cadrul Universităţii Wisconsin, prin izolarea acesteia din inimă de bou, iar patru ani mai târziu Peter D. Mitchell a explicat mecanismul prin care coenzima Q10 produce energie la nivel celular şi în 1978 a câştigat Premiul Nobel pentru această descoperire.
Coenzima Q10 (ubichinona, ubidecarenone, CoQ10) este o 1,4-benzoquinonă (para-chinonă) în denumire Q se referă la grupul chimic chinonă iar 10 se referă la numărul de subunităţi chimice isoprenyl.Această substanţă, solubilă în uleiuri este prezentă în celele mai multe celule eucariote, în special în mitocondrii, acele centrale minuscule ale celulelor umane, unde se sintetizează moleculele de acid adenozintrifosforic, combustibilul cu cea mai mare încăcătură de energie produs de organismul uman.Este o componentă a lanţului de transport de electroni şi participă la respiraţia celulară aerobă, generatoare de ATP (Adenozin-5-Trifosfat), molecula nucleotid multifuncţională implicată în transferul intracelular de energie, pentru metabolismul celular. 95% din necesarul de energie al organismului este generat în acest fel. De aceea cea mai mare nevoie de coenzima Q10 o au organele cu consum mare de energie cum sunt inima, ficatul şi rinichi.
Carenţa sa determină dereglări în procesele de oxidoreducere ce se desfăşoară la nivel celular şi cauzează astfel tulburări dintre cele mai diverse în funcţionarea organismului. Scăderea cu doar 25% faţă de normal al cantităţii de CoQ10 duce la apariţia semnelor de insuficienţă cardiacă, hipertensiune, şi alte numeroase boli.
Coenzima Q10 este sintetizată în organism în cantitatea necesară pentru funcţionarea normală a celulelor până la vârsta de 30 de ani. După această vârstă scade cantitatea de CoQ10 din organism, împunându-se suplimentarea acesteia din alimente şi din utilizarea suplimentelor alimentare.
Coenzima Q10 este o substanţă asemănătoare vitaminelor, în special vitamina E, însă efectul antioxidant este mult mai puternic.
Există 10 tipuri obişnuite de CoQ dar dintre ele numai CoQ10 face parte din structura celulelor umane. Alimentele cele mai bogate în această substanţă sunt: somonul, macroul, sardelele, inima şi ficatul de bovine, spanac, broccoli, ouă, alune. Dar în cursul prelucrării termice, prin gătire, CoQ10 desi rezistă până la 100-115 grade Celsius, devine inactivă
Tratarea hipertensiunii arteriale cu medicamente hipotensoare tradiţionale (beta blocante) aduce şi multiple efecte secundare nedorite ce împiedică funcţionarea enzimelor activate de CoQ10. Soluţia în acest caz poate fi doar administrarea concomitentă cu beta blocantele şi a CoQ10 pentru a contracara lipsa coenzimei Q10 din organism şi apariţia unor efecte adverse nedorite precum: oboseala, apatia, scăderea contractilităţii miocardului. Pe bună dreptate se spune că această coenzimă Q10 este hrana muşchiului inimii. În Japonia CoQ10 este folosită atâtîn tratamentul bolilor cardiovasculare cât şi pentru fortificarea sistemului imunitar, chiar şi pentru vindecarea ulcerului duodenal.
CoQ10 a dovedit proprietăţi terapeutice şi afecţiunile aparatului respirator, în astmul bronşic şi în diverse alergii, iar în psihiatrie în tratamentul schizofreniei şi al bolii Alzheimer, în încetinirea procesului de îmbătrânire, combaterea obezităţii şi a infecţiilor cu Candida albicans, în tratamentul sclerozei multiple, al diabetului şi al unor afecţiuni dentare.
Ceaiul verde este facut din frunzele plantei Camellia sinensis care au suferit un minim de oxidare în timpul prelucrarii, după ce sunt trecute prin abur sunt uscate şi sfărâmate astfel încât se împiedică procesul de fermentare. Ceaiul verde provine din China dar a fost cultivat şi în alte părţi din Asia, din Japonia şi Coreea de sud şi până în Orientul Mijlociu, astfel încât diferitele soiuri pot diferi în mod substanţial în funcţie de condiţiile de creştere. În China sunt o multitudine de soiuri de ceai verde în funţie de regiunea în care este cultivat.
Cercetările stiinţifice au arătat ca ceaiul verde are efecte in prevenirea bolilor de inimă, ajută la pierderea în greutate datorită conţinutului bogat în polifenoli şi cafeină, producând termogeneza şi stimulând arderea grăsimilor, creşte rata de oxidare a acestora.
Ceaiul verde conţine polifenoli, în special catechine, carotenoide, tocoferoli, acid ascorbic (vitamina C), minerale (crom, mangan, seleniu, zinc), şi anumiţi compuşi fitochimici. Efectul antioxidant este mai mare decât cel al ceaiului negru.
Ceaiul verde are acţiune antiinflamatoare,antiseptică, şi antivirală, ajută la prevenirea cancerului, bolilor cardivasculare, mai ales infarctul miocardic, artritei reumatoide, a afecţiunilor cavităţii bucale, contribuie la intarirea sistemului imunitar, stimulează activitatea cerebrală
Toate aceste ingrediente ale produsului naturist Smokerade al firmei Calivita International atent selecţionate din surse ecologice acţionează ca o barieră antioxidantă împotriva radicalilor liberi, şi a altor substanţe cancerigene fiind de un real folos fumătorilor activi dar şi celor pasivi, precum şi persoanelor care lucrează în mediu poluat, cu fum, sau alte surse poluante pentru aerul înconjurător, ideal pentru terapiile naturiste.
Cu toţii stim că fumatul este dăunător sănătăţii, de aceea este recomandat să renunţaţi la acest viciu. Dacă însă nu doriţi să faceţi acest „sacrificiu” atunci va trebui să reduceţi efectele nocive ale fumatului. Fumatul unei ţigări generează radicali liberi în organism şi compuşi aromatici policiclici (de exemplu benzipirenul), care au o acţiune cancerigenă, iar monoxidul de carbon (o adevărată otravă pentru sânge şi ţesuturi) şi cadmiu (nefrotoxic) sunt inhalate de către organism alterând starea de sănătate a organismului.
Ardei roşu, Capsicum, este o plantă din familia Solanaceae, nativă din America, utilizat ca şi legumă, condiment. Exista o mare varietate de specii, denumite ardei iute, roşu sau gras. Denumirea derivă din cuvântul grecesc „kapto” însemnând „să muşte” sau „să înghită”, şi din dialectul mexican Nahuatl pentru ardeiul iute „chilli” sau „xilli” cultivat de foarte multă vreme, cu 3000 ani îH. Ardeiul iute pe lângă proprietăţile sale gastronomice, fiind regăsit în bucătăria multor popoare, are şi proprietăţi terapeutice, fiind un stimulent al circulaţiei sanguine şi analgezic , un stimulent al sistemului respirator, în special datorita conţinutului său în capsaicină (metyl vanilly nonenamide)o substanţă lipofilă cu gust înţepător şi conform unor cercetări are şi efecte anticancerigene inducând apoptoza în special împreună cu CoQ10.
În ultimi ani extractul de capsaicină este folosit în producerea unui spray foarte folosit de forţele de poliţie ca un mijloc neletal de imobilizare a unor persoane spray cunoscut sub numele de spray cu piper.
Capsaicina este utilizată în unguente pentru combaterea durerilor minore ale muşchilor şi articulaţiilor, artrită, nevralgii cauzate de zona zoster, dureri de spate, entorse, fiind folosită şi în tratamentul psoriazisului.
Acidul elagic este un polifenol antioxidant găsit în numeroase fructe şi legume, ca mure, zmeură, căpşuni, afine, nuci, nuci pecan, rodii, struguri şi alte plante alimentare. Plantele produc acid elagic şi îl transformă într-o formă de tanin, cunoscut sub numele de ellagitannins, care este apoi hihrolizat de apă când plantele sunt consumate, regenerând acidul elagic.
Acidul elagic are o acţiune antioxidantă şi antiproliferativă, utilă în inhibarea unor substanţe cancerigene, inclusiv nitrozamine şi hidrocarburi policiclice aromatice, fiind util şi în reducerea tensiunii arteriale.
Vitamina C este un nutrient esenţial vieţii, solubil în apă, implicat în producţia de glucocorticosteroizi şi de anumiţi neurotransmiţători (substanţe care permit transmisia influxului nervos), în metabolismul glucozei, al colagenului, al acidului folic şi al anumitor aminoacizi, în neutralizarea radicalilor liberi şi a nitrozaminelor, în reacţii imunologice, care facilitează absorbţia fierului la nivelul tubului digestiv.
La fel ca majoritatea vitaminelor, vitamina C se descompune uşor şi este sensibilă la lumină, caldură şi vapori de apă , condiţii de care trebuie ţinut seama la depozitarea acesteia.
Necesarul de vitamina C creste în stările febrile, al consumului de steroizi, analgezice, aspirina sau cantităţi exagerate de alcool, precum şi la femeile care utilizează anticonceptionale
Din 1928 până în 1933, echipa de cercetători maghiară compusă din Joseph L. Svirbely şi Albert Szent-Györgyi şi, independent, americanul Charles Glen King, au izolat pentru prima dată vitamina C şi au arătat că este acid ascorbic.
Un alt laureat al Premiului Nobel, Linus Pauling a considerat că vitamina C se poate administra profilactic şi terapeutic în numeroase boli , de la banalul guturai până la cancer.
Majoritatea speciilor de animale şi plante îşi sintetizează singure vitamina C, prin urmare, nu este o vitamină pentru ele. Sinteza vitaminei C este obţinută printr-o secvenţă de paşi, bazaţi pe enzime, care convertesc glucoza în acid ascorbic. Acest lucru are loc fie în rinichi, la reptile şi pasări, sau în ficat, la mamifere şi păsări ciripitoare (Passeriformes). Ultima enzimă din proces, l-gulonolactonă oxidază, nu poate fi fabricată de organismele umane deoarece gena care aparţine enzimei nu funcţionează.
Mutaţiile nu sunt însă letale, deoarce acidul ascorbic se regăseşte din abundenţă în sursele alimentare. Vitamina C se găseşte atât în zarzavaturi,(tomate, cartofi, broccoli, varză de Bruxelles, conopidă, spanac), cât şi în citrice, (lămâie verde, lămâie, portocală, grepfrut), dar şialte fructe, papaya, coacăze, căpşuni, pepene galben şi kiwi, sursa naturală principală constituind-o însă măceşele în care se găseşte împreuna cu aşa numitele flavonoide care sporesc efectele acidului ascorbic.
Vitamina E, antioxidant puternic, este un aliat important în lupta organismului împotriva radicalilor liberi şi a efectelor poluării mediului înconjurător.
Vitamina E este solubilă în grăsimi, este depozitată în ficat, în ţesutul adipos, inimă, muşchi, testicule, uter, sânge, în glandele pituitară şi suprarenale.
Vitamina E este formată din opt compuşi numiţi tocoferoli -alfa, beta, gamma, delta, epsilon, zeta, eta şi theta. Dintre aceştia cel mai activ şi cel mai eficace este alfa-tocoferolul.
Vitamina E (tocoferolul) care aparţine grupului vitaminelor liposolubile, are numeroase efecte fiziologice benefice. Protejază acizii graşi polinesaturaţi împotriva radicalilor liberi,oxidarii, ajutând astfel la menţinerea funcţionarii normale a celulelor, a vitaminei A, seleniului, a doi aminoacizi cu sulf, şi a unor componenţi ai vitaminei C. O singură moleculă de vitamina E reuşeşte să protejeze 200 molecule de acizi graşi.
Are de asemenea un rol deosebit de important în metabolismul proteinelor, glucidelor, lipidelor, calciului şi fosforului, precum şi în echilibrul hidroelectric. Este de mare ajutor în recuperarea organismului în perioada de covalescenţă, prin accelerarea regenerării celulelor. Are acţiune pozitivă asupra sistemului nervos şi funcţiilor sexuale, participând – împreună cu glanda pituitară – la reglarea nivelului de hormoni sexuali.
Este indicată sportivilor pentru că participă la dezvoltareamusculară normală, îmbunătăţeşte performanţa şi întârzie epuizarea musculară.
Întăreşte acţiunea altor vitamine (vitaminele K şi A) şi oligoelemente (seleniul).
Zincul este unul dintre cele mai importante oligoelemente, găsindu-se în fiecare celulă a organismului, dar acesta nu dispune de un depozit important de zinc care să poată fi utilizat în caz de deficienţă. Avem aşadar nevoie de un produs modern, natural, care să ne ajute atunci când este nevoie.
În organism zincul se gaseşte într-o cantitate mică de, 2-3 grame, care este folosită de organism şi trebuie completată prin aportul zilnic prin alimentaţie sau suplimente nutritive cu conţinut de zinc.
Zincul acţionează în organism ca un veritabil „ agent de circulaţie”. Controlează şi reglează procesele metabolice, activitatea enzimelor şi menţine integritatea celulelor. Intră în componenţa a mai mult de 70 de enzimele de importanţă vitală care catalizează numeroase reacţii biochimice, de la cele care contribuie la dezvoltarea celulelor până la cele care duc la sinteza testosteronului (hormon sexual). Este constituentul esenţial al enzimelor care protejază organismul împotriva efectelor adverse ale radicalilor liberi.
Fiecare celulă a organismului uman conţine zinc, dar distribuţia acestuia în diferite organe nu este uniformă. În inimă, plămâni şi muşchi, zincul se află în concentraţii relativ constante, dar în sânge, testicule sau păr depinde de concentraţia de zinc din alimentaţie.
Este indispensabil în biosinteza proteinelor şi implicit a acizilor nucleici (ADN şi ARN). Este un constituent al insulinei (fiind responsabil de structura spatială a acesteia), hormonul responsabil cu metabolismul glucidelor, prin urmare un element important al acestui metabolism. Zincul participă la funcţionarea normală a organelor reproducatoare, prostată funcţionează normal doar în prezenţa unei cantităţi corespunzătoare de zinc, astfel că aportul de zinc ajută la ameliorarea unor boli ale prostatei şi poate fi eficient şi în tratamentul sterilităţii, este necesar pentru producerea testosteronului care intensifică anabolismul proteinelor favorizând dezvoltarea musculaturii.
Aportul suplimentelor alimentare cu zinc şi mangan are efecte benefice pentru persoanele în vârstă. Zincul are rol şi în desfăşurarea normală a funcţiilor cerebrale şi poate fi utilizat ca adjuvant în tratamentul unor boli psihice (schizofrenie), accelereazăvindecarea rănilor şi reduce în mod substanţial depunerile de colesterol, are efecte pozitive în cazul scaderii sensibilităţii gustative, ajută la dispariţia petelor albe ale unghiilor. Este necesar pentru diviziunea celulară, deoarece celulele sistemului imunitar se multiplică la o rată foarte ridicată sprijinind funcţionarea normală a acestui sistem.
Datorită poluării atmosferei marilor oraşe, dar şi a altor localităţi cu trafic auto intens, sau fumului de tigară, plumbul şi cadmiu elemente cu efecte nocive, sunt reţinute în organism în lipsa zincului, astfel căaportul de zinc prin suplimentele alimentare reduce fixarea acestor elemente toxice în organism.
Sursele naturale de zinc sunt carnea (vită, miel, porc, etc.) în alimente de origine marină (peşti, raci, etc.) şi în ouă, germeni de grâu, drojdia de bere, semintele de dovleac, laptele degresat şi muştarul.
Zincul actionează cel mai eficient în asociere cu vitamina A, calciu şi fosfor. Necesarul zilnic de zinc este de 15 mg dar poate fi mai mare în cazul alcoolicilor sau a diabeticilor, doza maximă fără efecte toxice este de 150 mg zilnic.
Seleniul este un oligoelement cu un efect antioxidant puternic care protejază organismul împotriva radicalilor liberi, care are un rol important şi în funcţionarea sănătoasă a sistemului imunitar.
Seleniul a fost descoperit de Jons Berzelius în 1817, iar denumirea sa derivă de la cuvântul grecesc selene, care face referire la culoarea sa alb pal. Multă vreme a fost considerat un compus toxic dar cercetările stiinţifice din ultimele decenii au demonstrat că este un element indispensabil pentru nutriţie, care optimizează sănătatea organismului.
Seleniul joacă un rol important în menţinerea sănătătii. Face parte din enzima antioxidantă glutation peroxidaza şi astfel protejază celulele şi ţesuturile împotriva efectelor nocive aleradicalilor liberi. Asigură funcţionarea sănătoasă a sistemului imunitar, fiind necesar pentru producerea de hormoni tiroidieni, care contin iod. Persoanele care au regimuri unilaterale (de exemplu vegetarienii) consumă, de obicei, o cantitate redusă de seleniu, prin urmare suplimentarea este necesară.
Este impotrant de ştiut că seleniu şi vitamina E acţionează sinergic, amplificându-şi reciproc efectul.
Seleniul încetineşte îmbătrânirea ţesuturilor, neutralizează efectul unor substante cancerigene, protejând astfel organismul de bolile maligne. Este foarte util pentru menţinerea funcţiei de secreţie a pancreasului şi pentru menţinerea elasticităţii ţesuturilor.
Utilizarea seleniului se recomandă femeilor în perioada de menopauză, deoarece ameliorează bufeurile (valurile de caldură) şi starea de indispoziţie generală, iar bărbaţii au nevoie de seleniu în cantitati mai mari, deoarece aproape jumătate din întreaga cantitate de seleniu din organismse concentrează în testicule şi canalele seminale pierzându-se cantităţi considerabile de seleniu în timpul ejaculării.
Coenzima Q10 este o substanţă prezentă în toate celulule organismului şi este indispensabilă desfăşurăriii normale a proceselor biologice şi biochimice, datorită rolului major deţinut în transportul energiei necesare celulelor.
Coenzima Q10 a fost descoperită în 1957 de Frederick Crane de la Enzime Research Center din cadrul Universităţii Wisconsin, prin izolarea acesteia din inimă de bou, iar patru ani mai târziu Peter D. Mitchell a explicat mecanismul prin care coenzima Q10 produce energie la nivel celular şi în 1978 a câştigat Premiul Nobel pentru această descoperire.
Coenzima Q10 (ubichinona, ubidecarenone, CoQ10) este o 1,4-benzoquinonă (para-chinonă) în denumire Q se referă la grupul chimic chinonă iar 10 se referă la numărul de subunităţi chimice isoprenyl.Această substanţă, solubilă în uleiuri este prezentă în celele mai multe celule eucariote, în special în mitocondrii, acele centrale minuscule ale celulelor umane, unde se sintetizează moleculele de acid adenozintrifosforic, combustibilul cu cea mai mare încăcătură de energie produs de organismul uman.Este o componentă a lanţului de transport de electroni şi participă la respiraţia celulară aerobă, generatoare de ATP (Adenozin-5-Trifosfat), molecula nucleotid multifuncţională implicată în transferul intracelular de energie, pentru metabolismul celular. 95% din necesarul de energie al organismului este generat în acest fel. De aceea cea mai mare nevoie de coenzima Q10 o au organele cu consum mare de energie cum sunt inima, ficatul şi rinichi.
Carenţa sa determină dereglări în procesele de oxidoreducere ce se desfăşoară la nivel celular şi cauzează astfel tulburări dintre cele mai diverse în funcţionarea organismului. Scăderea cu doar 25% faţă de normal al cantităţii de CoQ10 duce la apariţia semnelor de insuficienţă cardiacă, hipertensiune, şi alte numeroase boli.
Coenzima Q10 este sintetizată în organism în cantitatea necesară pentru funcţionarea normală a celulelor până la vârsta de 30 de ani. După această vârstă scade cantitatea de CoQ10 din organism, împunându-se suplimentarea acesteia din alimente şi din utilizarea suplimentelor alimentare.
Coenzima Q10 este o substanţă asemănătoare vitaminelor, în special vitamina E, însă efectul antioxidant este mult mai puternic.
Există 10 tipuri obişnuite de CoQ dar dintre ele numai CoQ10 face parte din structura celulelor umane. Alimentele cele mai bogate în această substanţă sunt: somonul, macroul, sardelele, inima şi ficatul de bovine, spanac, broccoli, ouă, alune. Dar în cursul prelucrării termice, prin gătire, CoQ10 desi rezistă până la 100-115 grade Celsius, devine inactivă
Tratarea hipertensiunii arteriale cu medicamente hipotensoare tradiţionale (beta blocante) aduce şi multiple efecte secundare nedorite ce împiedică funcţionarea enzimelor activate de CoQ10. Soluţia în acest caz poate fi doar administrarea concomitentă cu beta blocantele şi a CoQ10 pentru a contracara lipsa coenzimei Q10 din organism şi apariţia unor efecte adverse nedorite precum: oboseala, apatia, scăderea contractilităţii miocardului. Pe bună dreptate se spune că această coenzimă Q10 este hrana muşchiului inimii. În Japonia CoQ10 este folosită atâtîn tratamentul bolilor cardiovasculare cât şi pentru fortificarea sistemului imunitar, chiar şi pentru vindecarea ulcerului duodenal.
CoQ10 a dovedit proprietăţi terapeutice şi afecţiunile aparatului respirator, în astmul bronşic şi în diverse alergii, iar în psihiatrie în tratamentul schizofreniei şi al bolii Alzheimer, în încetinirea procesului de îmbătrânire, combaterea obezităţii şi a infecţiilor cu Candida albicans, în tratamentul sclerozei multiple, al diabetului şi al unor afecţiuni dentare.
Ceaiul verde este facut din frunzele plantei Camellia sinensis care au suferit un minim de oxidare în timpul prelucrarii, după ce sunt trecute prin abur sunt uscate şi sfărâmate astfel încât se împiedică procesul de fermentare. Ceaiul verde provine din China dar a fost cultivat şi în alte părţi din Asia, din Japonia şi Coreea de sud şi până în Orientul Mijlociu, astfel încât diferitele soiuri pot diferi în mod substanţial în funcţie de condiţiile de creştere. În China sunt o multitudine de soiuri de ceai verde în funţie de regiunea în care este cultivat.
Cercetările stiinţifice au arătat ca ceaiul verde are efecte in prevenirea bolilor de inimă, ajută la pierderea în greutate datorită conţinutului bogat în polifenoli şi cafeină, producând termogeneza şi stimulând arderea grăsimilor, creşte rata de oxidare a acestora.
Ceaiul verde conţine polifenoli, în special catechine, carotenoide, tocoferoli, acid ascorbic (vitamina C), minerale (crom, mangan, seleniu, zinc), şi anumiţi compuşi fitochimici. Efectul antioxidant este mai mare decât cel al ceaiului negru.
Ceaiul verde are acţiune antiinflamatoare,antiseptică, şi antivirală, ajută la prevenirea cancerului, bolilor cardivasculare, mai ales infarctul miocardic, artritei reumatoide, a afecţiunilor cavităţii bucale, contribuie la intarirea sistemului imunitar, stimulează activitatea cerebrală
Toate aceste ingrediente ale produsului naturist Smokerade al firmei Calivita International atent selecţionate din surse ecologice acţionează ca o barieră antioxidantă împotriva radicalilor liberi, şi a altor substanţe cancerigene fiind de un real folos fumătorilor activi dar şi celor pasivi, precum şi persoanelor care lucrează în mediu poluat, cu fum, sau alte surse poluante pentru aerul înconjurător, ideal pentru terapiile naturiste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu